Perspective
Se spune că au pornit din Persia, alții îi leagă de Caldeea – călătoreau spre Betleem să îi aducă daruri pruncului Iisus. Erau Gaspar, Melchior și Baltazar, cei trei regi ai Indiei, Persiei și, respectiv Arabiei, care citiseră în stele apariția Mântuitorului și au plecat să îi aducă aur, smirnă și tămâie. Sunt Magii de la Răsărit, sărbătoriți în noaptea dintre 5 și 6 ianuarie – cea de-a douăsprezecea noapte, data care marchează finalul perioadei de sărbătoare a Crăciunului.
Este o dată încărcată de semnificații, de tradiții și obiceiuri, care au străbătut veacurile, cu multe transformări, interpretări, manifestări, de o varietate fascinantă, niciodată pierzându-și importanța pentru oameni. În Europa Centrală și de Vest, cu precădere în Spania, dar și în Italia, Germania, Portugalia, precum și în America Latină, cei trei magi încă sunt celebrați fastuos, prin procesiuni și parade impresionante, care alegorice și numeroase tradiții – de pildă, prepararea „Roscón de Reyes”, un colăcel/o prăjitură în formă de coroană și ornat cu fructe confiate, iar în mijloc – o figurină care îl reprezintă pe Iisus (sau, alternativ, în locul figurinei putea fi pusă o boabă de fasole sau o monedă) – cine este norocosul care găsește colăcelul cu figurina este desemnat simbolic rege pentru acea zi.
În Anglia și Olanda, sărbătoarea celei de-a douăsprezecea nopți era, în secolele XVI și XVII, de o efervescență și de un fast demne de Saturnaliile pe care romanii le celebrau în luna decembrie (festivitățile din jurul anului nou avându-și originea în Babilon, Grecia Antică). Era o zi a inverso mundus, în care festivitățile erau conduse de servitori sau țărani, nu de stăpâni. Totul se petrecea flamboaiant, în exces, fastuos. În era lui Shakespeare, sărbătoarea de a douăsprezecea noapte era un eveniment extrem de important în viața socială și s-a păstrat astfel până pe la finalul secolului al XIX-lea – referințe la aceasta putem găsi și la Charles Dickens, în celebra lui A Christmas Carol. La curtea regelui Henric al VIII-lea se spune că se organizau festinuri cu sute de feluri de mâncare, iar regina Elisabeta I avea propriul cofetar care pregătea figurine din turtă dulce după modelul reginei și al invitaților ei. În epoca georgiană, festivitățile au luat o amploare și mai mare, se organizau jocuri, competiții, scenete în care se interpretau roluri pe care participanții trebuiau să le interpreteze până la miezul nopții – o formă de continuare a tradiției saturnaliene a schimbării de identități. Unul dintre ritualurile care s-au păstrat de-a lungul secolelor a fost cel în care grupuri de oameni colindau din ușă în ușă, conduși de cei regele și regina acelei seri, pentru a anunța sosirea Magilor. În epoca victoriană, fastul sărbătorilor a fost atenuat întrucât regina Victoria nu vedea cu ochi buni aceste manifestări, care, evident, nu au dispărut cu totul. Până în prezent, în anumite zone, precum Germania, colindătorii merg din casă în casă pentru a vesti sosirea Magilor, iar în Belgia, la anumite parohii, se organizează festinuri pentru oameni săraci, care, în acea zi, sunt tratați regește.
Shakespeare a trăit și creat, așadar, într-o eră de efervescență a sărbătorilor care celebrau cea de-a douăsprezecea noapte, astfel că nu este surprinzător că s-a lăsat inspirat de acest eveniment și, deși în a sa A douăsprezecea noapte nu regăsim reflectate toate obiceiurile practicate în societatea din acea vreme, e clar că cel mai important element a stat la baza construcției subiectului: inversarea ordinii stabilite a lumii și a rolurilor ierarhice pentru o perioadă dată, când se pulverizează limitele și identitățile sunt fluide.
Piesa a fost publicată pentru prima dată în 1623, dar prima consemnare despre punerea ei în scenă arată că s-a jucat în februarie 1602, fiind menționată în jurnalul lui John Manningham, student la Drept la Middle Temple, unde a și avut loc reprezentația. El nota că i-a amintit de Comedia erorilor, de piesa lui Plaut, Menaechmi, și de piesa italiană GI’ingannati, și că subtema sa preferată este cea în care Malvolio este păcălit să creadă că Olivia este îndrăgostită de el. În diferite perioade și în unele zone, perioada sărbătorilor de iarnă varia, putându-se prelungi până în februarie, de aceea spectacolul după piesa lui Shakespeare s-a jucat prima oară pe 2 februarie, tocmai pentru a marca finalul sezonului.
La Teatrul Nottara, putem să călătorim din nou în acea lume în care totul e posibil, pentru că A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor revine, într-o nouă montare de Alexandru Mâzgăreanu, în care Cerasela Iosifescu, Luminița Erga, Daria Pentelie, Dan Bordeianu, Alexandru Jitea, Sorin Cociș, Mihai Marinescu, Lucian Ghimiși, Tudor Cucu Dumitrescu, Rareș Andrici, Răzvan Bănică, Filip Ristovski, Mircea Teodorescu vă vor purta într-o poveste plină de culoare, muzică, umor, emoție, cu un aer de modernitate și în același timp păstrând structura atemporală.