Perspective
Liviu Ciulei, personalitate artistică plurivalentă, regizor, scenograf, actor, arhitect și profesor, e una din legendele teatrului românesc. Se naște pe 7 iulie 1923, în familia unui cunoscut inginer constructor la acea vreme, Liviu Ştefan Ciulley. Tatăl său a contribuit la realizarea a numeroase clădiri maiestuoase ale Bucureștilor: Academia Militară, Banca Națională, Mânăstirea Cașin și altele. Antreprenor de succes, Ciulley își dorea pentru fiul Liviu o carieră similară, dar cel ce avea să devină un celebru regizor era atras de teatru. Se înscrie la Arhitectură dar și la cursurile Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică (împreună cu sora sa Ana, și fără știrea părinților) pe care le absolvă în iunie 1945. Prezintă la examenul de absolvire un monolog din Henric al IV-lea de Pirandello. În monografia Teatrul C.I. Nottara – file de istorie, autoarele Claudia și Daria Dimiu notează că examenul s-a petrecut în faţa unei comisii alcătuite din Marioara Voiculescu, Alice Voinescu, Maria Filotti, Storin, Victor Ion Popa şi rectorul Mihail Jora. Se pare că examenul avea loc într-o sală de curs, fără public. Dar ”când să înceapă, uşa laterală se deschide şi pe ea intră, cu pardesiul în mână, inginerul Liviu Ciulley, care cere permisiunea să asiste la examen. Evident, era un aranjament cu Marioara Voiculescu, pe care inginerul o cunoştea. Viitorul regizor îşi aminteşte că, în acel moment, a fost pur şi simplu blocat, mai ales că din fire era timid. Cu toate acestea, după o pauză destul de lungă, şi-a luat inima în dinţi şi a spus textul.” Tânărul Liviu Ciulei a luat examenul cu nota 10 pe linie. Tatăl face un gest de nobilă recunoaștere a talentului și spune la masa de familie „se pare că chestiunea teatrului este o treabă serioasă! Am să-ţi construiesc un teatru“.
Şi astfel a apărut în 1946 clădirea în care astăzi funcţionează Teatrul Nottara cu cele două săli de spectacol. Imobilul format din două blocuri distincte, cel din B-dul Take Ionescu nr. 20 (astăzi B-dul Magheru) şi blocul din strada Jules Michellet nr. 2, a fost proiectat cu spaţii pentru două teatre, spaţii pentru garsoniere şi apartamente, prăvălii, precum şi pentru diversele instalaţii necesare. Pe 11 mai 1946, se înfiinţează Societatea anonimă română „Odeon“, cu sediul în Bucureşti, B-dul Take Ionescu nr. 20. Conform Actului constitutiv – publicat în Monitorul Oficial nr. 146 din 27 iunie 1946, Societatea avea ca membri fondatori pe: ing. Liviu I. Ciulley, Nicolae Ottescu, Corneliu Moldovanu, Dan Bunescu, Ion I. Ciulley şi Anişoara Bunescu (născută Ciulley).
Aici îşi va face debutul regizorul Liviu Ciulei cu piesa Poveste stranie / Strange. Dar, în vara anului 1948 după naţionalizare, Teatrul Odeon este desfiinţat, aici instalându-se Teatrul Armatei. Ulterior, teatrul va prelua numele actorului C. I. Nottara, sub care este cunoscut şi astăzi.
L-am cunoscut pe Liviu Ciulei prin spectacolele sale, toate sub semnul genialității și construcției arhitecturale, Leonce și Lena, Elisabeta I-a, Lungul drum al zilei către noapte, Furtuna, Visul unei nopți de vară, Deșteptarea primăverii. În anii 78-80 eram elevă la liceul Zoia Kosmodemianskaia și mergeam aproape seară de seară la teatrul Bulandra. Nu mai știu de la cine aflasem despre reluarea spectacolului Lungul drum al zilei către noapte, cu Petre Gheorghiu în locul lui Toma Caragiu, dispărut în cutremurul din 1977. Într-o dimineață, am decis că e mai interesant pentru mine să merg la teatru, decât la orele de clasă. Așa că, îmbrăcată în uniforma urâtă, cu matricolă școlară, m-am înființat la sala din strada Izvor, unde, cu importanță adolescentină, am explicat portarului că am întâlnire cu domnul Ciulei. Peste câteva minute, era să leșin de emoție căci mă aflam chiar în fața lui. Cu un glas mic (și fără bentiță) l-am rugat să mă lase să asist la repetiție, spunând că-i văzusem toate spectacolele, că și eu vreau să urmez calea teatrului. Eleganța și politețea lui m-au făcut să mă simt ceva mai relaxată. ”Sigur, îți dau voie… doar că trebuie să-i ceri permisiunea doamnei Clody Bertola. Dacă și dânsa e de acord, te rog să te așezi în spatele sălii”. Am bătut la ușa cabinei, am îngâimat același discurs în fața doamnei Bertola, și am fost acceptată. Cuminte, m-am așezat în ultimele rânduri ale sălii. Dar, cum ades se petrece în teatru, a urmat un mic scandal, din cauza întârzierii regretatului Florian Pittiș. M-am prelins sub scaun și cred că am ieșit din sală, mai mult lipindu-mă de pereți.
A fost singura mea întâlnire reală cu acest domn, de o seducătoare politețe și de un farmec irezistibil. Dar spectacolele i le-am văzut de zeci de ori. Pe 7 iulie 2023, la o sută de ani de la nașterea lui Liviu Ciulei, un gând profund de recunoștință i se cuvine. Pentru toate minunile de spectacol, pentru tot ce a însemnat în istoria teatrului și filmului românesc. Și, nu în ultimul rând, pentru pasiunea artistică ce l-a determinat pe tatăl său să construiască edificiul teatrului Nottara!