Perspective

Gabor Maté și pledoaria pentru compasiune

Silvia Dumitrache | 17 Octombrie 2022

„Eschil spunea, în Agamemnon, că omul a apărut ca să sufere pentru adevăr. Când a suferit suficient, se întreabă ce se întâmplă cu el. Abia apoi deschide ochii.” (Gabor Maté)

Probabil că numitorul comun al oamenilor prezentului, indiferent de ocupație, stil de viață, pasiuni, este stresul. Studiile arată că în era noastră trăim cel mai mare nivel de stres – de aici și numeroase boli care până în secolul al XX-lea nu existau. A ajuns atât de asimilat vieții noastre, încât cred că în fiecare zi apare în discuțiile noastre ideea de stres. Stresul este noul „bine” la întrebarea „ce mai faci?”. Consecințele acestei stări deja permanente sunt mult mai periculoase decât, poate, ne imaginăm. Stresul nu duce doar la o durere de cap, poate o noapte de insomnie sau o temporară lipsă de concentrare. Nu, nu este ceva ce putem ignora și minimaliza. „Cine nu este stresat în zilele noastre?” auzim peste tot. Într-adevăr, așa este, dar asta nu înseamnă că nu putem încerca măcar să înțelegem straturile complexe ale acestei trăiri. Cât de mult ne afectează factorii de mediu ține foarte mult de felul în care am fost educați și în care am internalizat anumite traume și tipare.

Puțini sunt medicii care ajung celebri la nivel internațional, care știu să vorbească pe înțelesul tuturor, să aibă charismă de speakeri, să îmbine știința cu emoțiile, să ajungă la rădăcina unui fenomen și să îi ajute concret pe oameni. Gabor Maté este una dintre aceste vedete ale medicinii – s-a născut în Ungaria în 1944 și provine dintr-o familie care a suferit ororile Holocaustului: bunicii săi din partea mamei au fost uciși la Auschwitz. A emigrat în Canada în 1956, a studiat literatura engleză, pe care a predat-o, iar în anii ’70 a urmat facultatea de medicină la British Columbia. A devenit faimos pentru abordarea sa unică asupra rolului aspectelor biopshiosociale în sănătatea mintală. Un fin și atent ascultător, Gabor Maté și-a tratat mereu pacienții nu ca pe niște subiecți, ci ca pe niște ființe umane aflate în suferință și care merită empatie și vindecare. Poveștile lor, adunate în zeci de ani, le-a strâns în volumul devenit bestseller, Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns, în care arată cât de profund sunt interconectate stresul, trauma și adicția.

Rafinat, cu un aspect smart casual, cald și plin de umor în același timp, Gabor Maté a fost prezent pe 15 octombrie în București, la lansarea ediției de colecție a cărții apărute la noi, la Editura Curtea Veche. O bucurie să vezi sute de oameni așteptând în Grădina Verona să îl cunoască pe autor – e reconfortant să observi interesul din ce în ce  mai mare al oamenilor pentru aspecte ce țin de sănătatea mintală, într-o țară în care depresia este încă un subiect tabu.

Discuția s-a purtat în jurul multiplelor forme de stres, al modului în care acesta afectează diferit anumite categorii de oameni, al factorilor care declanșează în lanț reacții nocive în organism. O primă și îngrijorătoare consecință a stresului este slăbirea sistemului imunitar. Încă de la începutul secolului trecut, în anii ’20, endocrinologul János Selye a cercetat impactul stresului în corp la animale și a fost printre primii care au evidențiat legătura directă între stres și slăbirea imunității. Mai recent, mai exact în urma unui studiu apărut în urmă cu câteva zile, a menționat Maté, s-a demonstrat că după un episod de rasism, sistemul imunitar suferă imediat. Când te simți atacat, degradat, corpul se resimte – din nou, trebuie să ținem cont de unitatea corp-minte. O mențiune importantă – pe termen scurt, stresul este pozitiv, este chiar necesar, te apără, însă pe termen lung, acele mecanismele care funcționează pe moment nu îți fac decât rău dacă sunt înrădăcinate.

Cauzele stresului, cu efecte în egală măsură de nocive, sunt de ordin exterior și interior. Rasismul amintit mai sus, inechitatea de gen, sărăcia sunt printre factorii exteriori. Presiunea socială la care sunt supuse femeile în multe aspecte ale vieții face ca acestea să sufere de mai multe boli autoimune. De pildă, în anii ’30, cazurile de scleroză multiplă aveau aceeași incidență la ambele genuri, acum în Statele Unite, sunt de trei ori mai multe femei decât bărbați care suferă de această afecțiune. Nu pot fi factori genetici – nu era timp în 80 de ani să se creeze această discrepanță, nici poluarea – dacă era această cauză, și bărbații ar fi fost la fel de afectați, explică Maté.

Stresul intern este cel generat de traumă. Dacă un copil simte că emoțiile lui nu sunt acceptate de familie, de exemplu dacă e furios – o reacție normală în multe situații, spune autorul – și părinții îi transmit ideea că furia nu e acceptată, copilul și-o va suprima pentru a fi plăcut de părinți. Asta devine un tipar pe toată viața. Oamenii pierd contactul cu furia sănătoasă. Dacă îți invadez spațiul acum, trebuie să te înfurii, este un mecanism de apărare, a explicat Maté.

Sistemul imunitar este un mecanism de apărare. Emoțiile au ca misiune să lase să pătrundă ce este sănătos și să țină departe ce este toxic și periculos. Sistemul imunitar și sistemul emoțiilor nu sunt separate, ci doar manifestări diferite ale aceluiași sistem, a ținut în repetate rânduri să accentueze Maté. Dacă suprimăm furia sănătoasă, îi lăsăm pe ceilalți să ne încalce limitele mereu, și ajungem să suprimăm sistemul imunitar. Și asta din cauza traumei.

La întrebarea ce putem face când corpul spune nu, dar societatea spune da, în contextul unei presiuni culturale care, cel puțin în societăți ca a noastră, asociază trauma cu rușinea și îndeamnă mai degrabă la ascunderea ei, Gabor Maté se arată optimist: „Faptul că această carte s-a vândut în 100 de mii de exemplare în România înseamnă că lucrurile se schimbă. Unii refuză pentru că e prea multă durere în ei și nu sunt pregătiți să o înfrunte. Apoi, în America, în ultimii ani, cartea care s-a tot menținut în top este The Body Keeps the Score, care nu e o carte ușoară, ci analizează științific trauma. Asta arată că publicul e tot mai interesat”.

Gabor Maté este și unul dintre acei oameni aflați înaintea timpului său. Într-o societate care condamnă adicția ca pe o crimă și îi strivește pe dependenți ca pe niște sub-oameni care trebuie pedepsiți și ostracizați, el vine și spune că dependența nu ține de alegere, ci vine din suferință, iar un dependent nu trebuie pedepsit, ci ajutat să își vindece durerea care stă la baza comportamentului său. „Un dependent de heroină a fost întrebat de ce consumă. A spus că atunci când se injectează, simte o senzație ca îmbrățișarea mamei. Nu toți traumatizații devin dependenți, dar toți dependenții au în spate o traumă. O părere populară e că dependența e o alegere greșită. Pe asta se bazează și legea. Dar știți câte dovezi există pentru teoria alegerii? Zero.” În plus, Maté ne învață să vedem ideea de dependență într-un sens mai larg: „Dependența se manifestă în orice comportament în care o persoană găsește alinare și plăcere pe termen scurt. Tânjește după ea apoi, dar pe termen lung are efecte nefaste.”

O altă perspectivă unică a adus-o Maté asupra principiului evoluției speciei noastre: la baza acesteia nu stă, consideră el, celebrul „survival of the fittest”, ci compasiunea. Un studiu făcut pe șobolani a arătat că hormonul de stres la aceștia este mai ridicat când văd un alt șobolan rănit decât dacă sunt ei înșiși răniți. „Chiar și șobolanii sunt construiți pe compasiune.” Există presupunerea că natura umană este, în esență, egoistă și competitivă. Dar, întreabă Maté, când te simți mai confortabil, mai bine? Când faci ceva egoist? Nu, când ești generos. În plus, nu putem vorbi despre natura umană la modul general. „Avem potențialul să fim aproape orice. Întrebarea e de ce anume e nevoie să ne dezvoltăm potențialul într-o direcție sau alta?” Nu am fi supraviețuit dacă în esență am fi fost egoiști este concluzia lui Maté de la această întâlnire, aruncând o neașteptată lumină asupra ființei umane.

Newsletter

Află printre primii despre punerea în vânzare a biletelor și fii la curent cu noutățile din teatru imediat ce se întâmplă!