Perspective
Cum pui în valoare absolvenții de actorie din 2023, o vitregită generație a pandemiei, care a lucrat mai mult online și a trăit în singurătate experiențe care au crescut anxietatea, reducând încrederea în sine? Profesorii coordonatori ai anului III de la Facultatea de Teatru și Film Cluj (Universitatea Babeș-Bolyai), Irina Wintze, Camelia Curuțiu și Ciprian Scurtea au găsit o soluție salvatoare și miraculos reprezentată. Pe lângă celelalte trei spectacole regizate de profesori: Oldies but goldies, Orologiul lui Pulcinella și Macbeth, cei trei coordonatori l-au invitat pe regizorul Horia Suru pentru mizanscena unui text surprinzător, Efectul Lucifer ce s-a dovedit strălucită, proaspătă, cu o dinamică provocatoare și contemporană. El însuși absolvent în 2008 al Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune – secția Actorie, clasa Bacs Miklos, cu un master în Regie Teatru & Multimedia la aceeași facultate, Horia Suru a semnat, printre altele și regia spectacolului Fetele Pelican la Teatrul Nottara, în 2022.
Pornind de la textul psihologului american Philip Zimbardo, EFECTUL LUCIFER. De la experimentul concentraționar Stanford la Abu Ghraib (traducerea Roxana Melnicu, Dana Verescu, editura Nemira 2009), cel care a fost și inițiatorul acestui experiment în anul 1971, regizorul investighează resorturile brutalității în orice mediu social, pornind de la un joc acceptat de bunăvoie de către grupe de studenți. Inițial, tinerii se supun în glumă și chiar persiflând, la început, regulile jocului. Pe măsură ce înaintezi ca spectator la denaturarea petrecută în timp real, sub ochii tăi, realizezi cît de fină e granița între jocul aparent și cruzimea latentă, între politețea de suprafață și dictatura viscerală, între condiția de supus și cea de gardian isteric. Ca-n viață, de fapt! Horia Suru mânuiește cu talent și subtilitate toate resorturile interioare care duc la desfigurarea umanității, în numele unei poziții căpătate din întâmplare.
Psihologul Zimbardo a dorit să afle, prin experiment, dacă agresivitatea raportată în rândul gardienilor din închisorile americane s-a datorat personalității sadice a acestora sau dacă a avut mai mult de a face cu mediul concentraționar. Pentru a putea studia rolurile pe care oamenii le joacă în situațiile din închisoare, Zimbardo a transformat subsolul Departamentului de Psihologie de la Universitatea Stanford într-o închisoare falsă. El a solicitat voluntari pentru experimentul său. Astfel, peste 70 de persoane au răspuns anunțului și au fost primiți la interviu. Aici le-au fost administrate teste de personalitate pentru ca acele persoane cu probleme psihologice, dizabilități medicale sau cu istoric de infracțiune și abuz de droguri să fie eliminate.
Horia Suru pornește de la cerința celor trei profesori, coordonatori ai anului III, ca grupul de tineri studenți să joace un spectacol. Aspectul e subliniat în prolog, când spectatorii sunt rugați să dea follow și subscribe contului de Instagram Gardianul vesel, dar și să-și închidă telefoanele mobile, să nu facă fotografii sau să filmeze. Suntem, deci, la teatru, urmează să vedem un spectacol, și totuși, pe parcurs, emoția și tulburarea vor cuprinde întreaga sală a studioului Radu Stanca. Fiindcă, oricare dintre noi se poate proiecta într-una sau alta din situațiile expuse, fiindcă – din nefericire – comportamentul uman este previzibil, iar pozițiile de putere alterează pe oricine nu are înțelepciunea, umanitatea sau curajul de a privi lucid în profunzimea sufletului propriu. Ceea ce Horia Suru va demonstra pas cu pas în Efectul Lucifer.
Textul a fost creat din improvizațiile pe situațiile dramatice alese de Horia Suru, și adaptat/realizat colectiv de întreaga trupă de absolvenți, pe măsură ce lucrul înainta. Momentele de nuditate sunt perfect argumentate și născute din necesitățile jocului, iar faptul că tinerii studenți se comportă natural, grație exercițiului din școală, îi va ajuta mult pe parcursul meseriei, când o asemenea cerință din partea unui regizor nu le va crea blocaje, frustrări sau refuzuri ale rolului. Spălarea creierelor, umilințele repetate, dezumanizarea la care sunt supuși ”deținuții” de către ”gardieni” sunt transpuse în numeroase pedepse, sute de flotări sau genoflexiuni cărora studenții le fac față cu brio, demonstrând o excelentă condiție fizică, observată, de altfel și în celelalte spectacole de absolvență, repetând până la imbecilizare numerele ce le-au fost repartizate în locul numelor.
Energia grupului funcționează impecabil, niciunul din studenți nu distonează, semn bun al unei omogenități de trupă, din ce în ce mai rar întâlnită. Dar le poți ghici și personalitățile fiecăruia dintre ei, chiar dacă sunt încă în construcție. Adrian Stancu, Alexandra Rău, Ama Beschieru, Andreea Radu, Antonia Crișan, Bogdan Ifodi, Carla Graur, Denisa Tudora, Ecaterina Ivanușcă, Gabriel Sandu, Ioan Crișan, Luca Platon, Medeea Chiriac, Raluca Balan, Robert Ioan, Tudor Jula merită din plin felicitări. Un asemenea spectacol ar merita să fie jucat în mini stagiuni de vară, în festivaluri sau evenimente teatrale de profil. Ar fi păcat să se piardă ceva atât de valoros, de la propunerea regizorală și textul colectiv, cu atâtea rezonanțe social-politice de actualitate, până la interpretarea plină de energie, credință și talent!