Perspective
De la Olguța din Sonet pentru o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, în regia lui Lucian Giurchescu, în 1964, până la Aurora Pelican din Fetele Pelican de The Wardrobe Ensemble, în regia lui Horia Suru, în 2022, sunt șase decenii în care Anda Caropol a întruchipat zeci de personaje dintre cele mai diverse și complexe pe scena Teatrului Nottara. Viața ei s-a împletit cu cea a Teatrului Nottara, căruia i s-a dedicat trup și suflet. Teatrul a fost marea ei iubire și în fiecare rol pe care l-a interpretat a adus eleganță, candoare, spirit ludic, profunzime.
A absolvit în anul 1960 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, specializarea Arta actorului, la clasa profesorului A. Pop Marţian, a debutat în același an la Teatrul Național din Cluj-Napoca în spectacolul Poveste din Irkutsk de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, în regia lui Cornel Todea. La același teatru a mai jucat în Întoarcerea de Mihai Beniuc, în regia lui Călin P. Florian, și în Neamurile de Teofil Busecan, în regia lui George Gherasim, 1961. Din 1964, numele său a fost indisolubil legat de Teatrul Nottara, pe scena căruia a jucat în unele dintre spectacolele legendare, care au marcat cele mai importante momente în evoluția teatrului.
O persoană timidă și discretă, Anda Caropol mărturisea că marea ei dragoste pentru teatru a ajutat-o să-și învingă această timiditate. Când intra pe scenă, se producea magia, realitatea exterioară dispărea și imersiunea în povestea care se desfășura în acel moment era totală. În plus, a avut norocul să lucreze cu regizori care au reușit să-i aducă la suprafață acele trăiri și stări de care nu se credea capabilă și despre care nici nu-și imagina că există în ea. Și a mai avut un noroc – să joace alături de colegi care își iubeau meseria la fel de mult cum și-o iubea ea și alături de care a construit multiversuri pline de culoare, emoție, pasiune, călătorind în epoci și lumi diferite.
A jucat alături de Liliana Tomescu, Ștefan Iordache, Camelia Zorlescu în Au fost odată două orfeline de Eugen Mirea, regia: Sanda Manu, 1966, în Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Lucian Giurchescu, alături de Ștefan Iordache și George Constantin, 1966, O casă onorabilă de Horia Lovinescu, regia: Lucian Giurchescu, cu Ștefan Iordache, Liliana Tomescu, 1968, Dialog despre dragoste de Horia Deleanu, regia: Ion Olteanu, alături de Alexandru Repan, 1969, O lună la țară de I.S. Turgheniev, regia: George Rafael, cu Emil Hossu, Ștefan Radof, Gilda Marinescu, 1970, Și eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta, cu Alexandru Repan, Gilda Marinescu, 1971, Fântâna Blanduziei de V. Alecsandri, regia: Dan Nasta, cu Ștefan Radof, George Constantin, 1971, i-a avut colegi de scenă pe Ștefan Iordache, Alexandru Repan, Gilda Marinescu într-unul dintre spectacolele legendare ale Teatrului Nottara, Hamlet-ul lui Shakespeare, în regia lui Dinu Cernescu, în 1974, unde a interpretat o Ofelia plină de forță și pasiune. A fost Magda în Ultima oră de Mihail Sebastian, în regia lui Valeriu Moisescu, alături de George Constantin, Ștefan Iordache, Camelia Zorlescu, 1975, a jucat în Întoarcerea fiului risipitor de Alexander Vampilov, în regia lui Valeriu Paraschiv, alături de Răzvan Vasilescu, Ioana Crăciunescu, Ruxandra Sireteanu, 1977, în Familia Tót de Orkeny Istvan, în regia lui Valeriu Paraschiv, alături de Horațiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Margareta Pogonat, Ruxandra Sireteanu, 1978, în Inele, cercei, beteală, după I.L. Caragiale, regia: George Rafael, cu Gilda Marinescu și Horațiu Mălăele, 1979, Calandria de Bernardo Dovizzi da Bibbiena, regia: Costin Marinescu, alături de Ștefan Radof, Ruxandra Sireteanu, Ioana Crăciunescu, 1983, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski, alături de Adrian Pintea, Ion Haiduc, Camelia Zorlescu, 1990, Întâlnire la Senlis de Jean Anouilh, regia Geo Saizescu, alături de Emil Hossu, Vladimir Găitan, Catrinel Dumitrescu, Crenguța Hariton, 1994, Misterele Londrei de Eugen Rotaru și Dan Ștefănică, regia Dominic Dembinski, alături de Ion Dichiseanu, Ilinca Goia, Anca Bejenaru, Sorin Cociș, Alexandru Jitea, 1995, Revizorul de Gogol, regia Mircea Cornișteanu, cu Ștefan Sileanu, Victoria Cociaș, Cerasela Iosifescu, 1995. A fost Doamna Walter în Sărbători fericite de Jean Poiret, în regia lui Dinu Cernescu, 2002, Lidia Fiodorovna, în Iubirea la oameni de Dmitri Bogoslavski, regia: Evghenia Berkovici, 2017, Nina Mihail în Repetiția vieții mele de Claudiu Sfirschi-Lăudat, regia: Alexandru Jitea, 2019, Vecina, în Fiul cel Mare de Alexander Vampilov, regia: Elena Nevejina, 2019.
Relația ei cu teatrul a fost mereu una liberă, naturală, a lăsat întotdeauna ca rolurile să vină spre ea, astfel că am putea spune că personajele au fost cele care au ales-o. Nu s-a luptat niciodată pentru nici un rol, pentru că ceea ce și-a dorit cu ardoare a fost să călătorească în toate universurile pe care teatrul i le propunea, să se descopere și să evolueze cu fiecare personaj căruia i se dedica și pe care încerca să-l înțeleagă cu toată fibra ființei sale. Spunea mereu că dacă sufletul ți-e tânăr, vei reuși să-ți păstrezi tinerețea indiferent de vârsta pe care o ai. Și a oferit ceva din această tinerețe, din această bucurie în fața vieții până la ultimele sale roluri, interpretate cu incandescență și pasiune. Când vorbea despre teatru și despre viața ei petrecută în teatru, îi dădeau mereu lacrimile – de recunoștință că existența sa a putut să fie împletită atât de armonios cu lumea scenei.
„Ușor inconștientă, frumoasă, îndrăgostită de mare” – așa se descria Anda Caropol pe ea cea de la 20 de ani. La fel a rămas până în ziua în care s-a stins din viață, la 84 de ani, pe 13 decembrie 2023… la fel de îndrăgostită de teatru, de fascinația scenei. Teatrul, singura „boală” de care nu a dorit niciodată să se vindece, a atras-o în lumea sa de când era adolescentă și asculta teatru radiofonic. De atunci, pe tot parcursul vieții, a încercat să îi deprindă tainele, să îi cunoască formele sale proteice și pline de miraj, să îl înțeleagă și astfel să se înțeleagă pe sine mai bine.