imagine nottara

Teatrul NOTTARA

“Pe B-dul Magheru se află o clădire remarcabilă prin instituţia care funcţionează în ea, locul Teatrului Constantin I. Nottara. Puţini dintre locuitorii oraşului ştiu că ei datorează siguranţa la cutremur şi trăinicia acestor construcţii, care adăpostesc oameni precum şi valorile deosebite ale societăţii noastre, celui care a înţeles să le construiască cu pricepere şi suflet. L-am numit astfel pe ilustrul inginer constructor Liviu Ciulley, pe nedrept uitat.”

Am ales să încep cu acest citat apărut în volumul Liviu Ciulley – un reper de Nicolae Șt. Noica deoarece rezumă foarte bine ce reprezintă de fapt acest spațiu, pentru noi, oamenii. Existența sa a adus un aport culturii, scriind capitole importante în evoluția teatrului românesc. Un astfel de loc încărcat de cultură și pus în valoare de profesioniști care fac totul cu pasiune și pricepere are în spate o poveste poate necunoscută de mulți dintre noi. Deși tatăl său a dorit să devină inginer constructor, Liviu Ciulei, împreună cu sora sa, Ana, se înscrie, fără știrea părinților, la cursurile Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică. La examenul de absolvire din anul1945, a fost surprins de prezența tatălui său, care, în primă fază, spune el, l-a blocat, însă, în final emoția a fost constructivă, precizând chiar el că“a fost cea mai bună prestaţie” a sa. 10 pe linie, acesta a fost rezultatul examenului, iar reacția tatălui său a fost una neașteptată: “Se pare că chestiunea teatrului este o treabă serioasă! Am să-ţi construiesc un teatru”.

Astfel, în 15 octombrie 1946, se inaugura Sala Mare a Teatrului Odeon, așa se numea atunci actualul Nottara, cu spectacolul Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, iar Studioul a prezentat ca primă piesă Ave Maria, de Mircea Ştefănescu, amândouă în regia lui Ion Şahighian. Radu Dudescu este cel care întocmește proiectul, iar profesorul Aurel A. Beleș “proiectul de beton armat”. Autorizația de construcție din ’42 preciza că „se va executa un corp de clădire cu subsol, parter şi 8 etaje din zid cu toate planşeele din beton armat.”Clădirea avea spațiu pentru două teatre (Odeon și Studio), garsoniere, apartamente, magazine la parter și diferite instalații. Sala mare de spectacol avea o suprafață de 330mp la parter, la balcon 180 mp și 80mp la loje.

Cu piesa de teatru Strange a debutat Liviu Ciulei ca director de scenă, un „spectacol ciudat…A fost o propunere îndrăzneaţă, o piesă scrisă de colegul şi prietenul meu George Marcovici, dar care s-a ascuns sub pseudonimul de Richard G. Hamon…” , spunea el.

Odată cu instaurarea regimului comunist, lumea teatrului a avut de suferit, deoarece s-au desființat cele particulare, fiind înlocuite încet, încet cu teatrele de stat. În 1947, Teatrul C.I. Nottara a fost fondat ca Teatru al Armatei, impunându-se în același timp modelul sovietic, “trecutul de factură realistă”, “combativ”, “esenţialmente creator”, “esenţialmente dinamic”, “teatrul nou”, cu totul diferit de vechiul teatrul burghez, cu scop afacerist, “teatrul metafizic”, “retrograd”, “lipsit de talente”. În acea perioadă, mulți actori, regizori, au fost trimiși în URSS pentru a prelua idei de acolo. Ei urmăreau activitatea diferitelor instituții, vizionând zeci de spectacole, expoziții, ateliere, etc. În competiția acerbă de a avea un repertoriu de în alt nivel ideologic concurau, alături de Teatrul Armatei și Teatrul Naţional, Teatrul Municipal, Teatrul C.G.M., Teatrul Poporului, Teatrul Muncitoresc CFR Giuleşti.

Teatrul funcționează ca o instituţie de spectacole de repertoriu, cuprinde 25 de titluri, un colectiv artistic de 35 de actori, 2 regizori,  un scenograf, şi o echipă tehnică şi administrativă de 85 de membri.

Știm cu toții, însă, care este situația de acum a teatrului. Doamna director Marinela Țepuș, actorii –întreaga echipă- încearcă din răsputeri să se întoarcă acolo, unde iubitorii de teatru merg pentru a admira locul născut din ambiția și pasiunea unui mare regizor, Liviu Ciulei, și din priceperea și inteligența tatălui său datorită căruia Teatrul Nottara a rezistat atâtor perioade nefaste.

“Am speranţa că cei ce vor citi aceste rânduri îşi vor îndrepta un gând de recunoştinţă câtre inginerul Liviu Ciulley, atunci când se vor afla în acest lăcaş de artă”.

Autor: Patricia Maria Savu

Bibliografie:

www.nottara.ro

Teatrul şi muzica din Româniaînprimiiani de comunism(I) – Gabriel Catalan

Articol preluat din revista Art Out, numărul 42

 

About the author

Teatrul Nottara

View all posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *