1722_1715_craii_foto_cipi

Repan faţă în faţă cu Craii lui Mateiu Caragiale

Alexandru Repan este o figură de seamă a teatrului românesc şi unul dintre cei mai apreciaţi actori ai Teatrului Nottara. Astăzi, 26 februarie, renumitul actor împlineşte vârsta onorabilă de 76 de ani. Aşa că zicem şi noi, după cum însuşi Repan spunea într-un interviu mai vechi, „Doamne, opreşte clipa” , pentru a ne putea bucura în continuare de spectacolele maestrului, pentru mulţi ani de acum încolo. Pe această cale îi urăm un călduros „La mulţi ani!” şi multă sănătate din partea familiei Teatrului Nottara.

Multe dintre aniversările sale au fost petrecute de Alexandru Repan pe scena Teatrului Nottara. Iar anul acesta nu face excepţie, întrucât astăzi repetă pentru Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, un spectacol care a avut premiera în anul 1985, dar care a fost reluat anul acesta în repertoriul Teatrului Nottara.

Pentru reprezentaţia de mâine, biletele s-au epuizat, dar dacă doriţi să îl vedeţi pe Alexandru Repan în acest recital măiestuos, vă aşteptăm pe 12 martie la Institutul Balassi.

Alexandru Repan mărturisea plin de emoţie în urmă cu aproximativ 30 de ani următoarele: „Nu aş putea mulţumi îndeajuns, în numele celor ce mă vor asculta, în numele celor ce mă vor lăuda, în numele celor care mă vor critica, în numele celor ce mă vor ignora, acestui teatru care şi acum, ca şi întotdeauna, îmi dă voie să încerc”.

Căderea şi decăderea lumii bucureştene

Pe Alexandru Repan publicul îl va putea revedea în luna martie jucând în dramatizarea după „Craii de Curte veche”,  această carte a lui Mateiu Caragiale, vlăstarul ilegitim al marelui Ion Luca Caragiale, despre care s-au spus multe, dar parcă nimeni nu a reuşit mai bine să pună în scenă coloratura unei lumi decăzute, conştientă de starea de lucruri, dar neconştientă de sine.

„Mateiu Caragiale este un poet şi scrierea lui „Craii de Curte veche” valorează nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce sugerează. Realitatea se transfigurează, devine fantastică şi un fel de nelinişte de Edgar Poe agită pe aceste secături ale vechii capitale române. E în „Craii de Curte veche” o mişcare moale, voluptoasă, un farmec indefinit care trăieşte pe deasupra paginilor. Mateiu Caragiale este un ratat superios, mai valabil decât izbutiţii, care cu drama vieţii lor şi cu cîteva geniale aruncături reuşesc să creeze un monument izolat, tulburător, de neimitat”, scria criticul literar George Călinescu.

În zugrăvirea acelui sector periferic al vieţii bucureştene din 1910, Mateiu I. Caragiale se trădează un nelecuit liric care, cînd vrea să ancoreze în realitate, sare de la o extremă la alta. Lepădînd fervoarea snobismului eraldic, pusă în serviciul unei prezumtive aristocraţii romîne, ca să recurgă la procedeele caricaturale de sarjă şi pamflet împotriva unei excreşcenţe nesemnificative a societăţii noastre”, nota criticul literar Serban Cioculescu.

„Ca să ştim devastarea spiritului prin sentimentul morţii, numai „Craii” ajută din plin. E în acest aşa zis roman atîta cădere şi decădere, atîta gravitate a sufletelor, atîta corupere a vieţii şi un astfel de prăpăd social mişcat de frenezia demonică a negaţiei, încît după lectură cititorul simte irepresibil nevoi întăritoare, ca exerciţii de gimansitcă, alergări peste obstacole. Sporturi în sfârşit mai aspre”, descria istoricul literar Vladimir Streinu.

 

About the author

Dumitru Alexandru Filimon

View all posts

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *