Raluca_Gheorghiu_Constantin_Cotimanis_Ultimul_Don_Juan

Cotimanis: De la zmeu avem ce învăţa, nu de la Făt Frumos!

Astăzi este ziua îndrăgitului actor Constantin Cotimanis. Îi dorim „ La mulţi ani, multă sănătate şi fericire ! ” şi vă invităm să citiţi un interviu cu el, în care explică încrederea sa în funcţia educativă a teatrului şi în valoarea morală din spatele personajelor negative interpretate în spectacole de teatru şi în filme.

„Bineînţeles că de la zmeu avem ce învăţa. Ce să înveţi de la Făt Frumos? Că-l bate pe zmeu. Bun. Şi altceva ? Mai nimic. Cîştigă binele, da binele nu câstigă oricum. Ce păţeşte binele contează, prin ce trece, lupta cu răul, totul este important pînă să ajungă să învingă!”, explică actorul Constantin Cotimanis într-un interviu acordat revistei Veşti şi Poveşti. Cotimanis mărturişeste că personajele negative pe care le-a interpretat de-a lungul vieţii l-au luminat sufleteşte şi i-au oferit o perspectivă de ansamblu despre toate isprăvile răului în societate şi în sufletul omului.

“Nu poţi să fii rău şi să joci roluri de răi. Felul în care îl joc eu, cum joc personajele negative este cu atitudine faţă de rău. Eu ştiu ce înseamnă răul şi ce poate face el. Iubesc personajele negative deoarece îţi dau prilejul să faci radiografii. Negativul este extrem de interesant !“, apreciază actorul.

Dacă nu educi, atunci pentru ce este Teatrul?

Cotimanis nu consideră desuet rolul educativ al teatrului, ci dimpotrivă. În opinia sa, tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este un apel subtil către teatru de a-şi revendica acest rol fundamental. “Noi nu ne jucăm, noi suntem. Aici uităm de efectele jocului nostru. Am discutat cu colegele mele cu care joc “Ultimul Don Juan” şi toate susţin acest rol de educare al teatrului. Du-te şi spune tu cuiva de chestia aceasta şi vei afla că tu eşti tâmpit sau învechit. Apropo de ce e vechi şi nou! Dacă nu educi, atunci pentru ce este Teatrul ? ”, se întreabă Cotimanis.

Când te urci pe scenă trebuie să ai un rost. Trebuie să faci bine cuiva!

În opinia actorului, responsabilitatea scenei cade pe umărul tuturor actorilor, chiar dacă există actori care nu dau prea mare importanţă rolului educativ al actului de creaţie. “Am mai auzit o chestie chiar la noi la Nottara: ”Lasă că oamenii vin și pleacă, mai râd și gata se termină totul. Pleacă oamenii veseli acasă. Au nevoie oamenii și de veselie, dar dacă au nevoie numai de râs se duc la un teatru de revistă. Până și acolo chestiunea este  profundă dincolo de balet și de tot. Nu pentru acest lucru este făcut teatrul și nici Teatrul Nottara, nici alte teatre. Am luptat cât am fost în Nottara pentru misiunea aceasta de rol educativ al teatrului”, subliniază Cotimanis.

Pentru ce joci?

Actorul nu poate fugi la nesfârşit de datoria sa morală faţă de public!

“Pai cum? Dacă nu educi, atunci pentru ce există teatrul? Pentru ce joci? Trebuie să-l faci pe ăla mai bun. Nu poți să joci degeaba numai așa pentru râs. Trebuie să pleci mai bogat, mai înțelept și să pleci acasă cu o întrebare reală, nu cu vechea întrebare: ”Ce naiba a mai fost și asta?, se mai întreabă Constantin Cotimanis.

 

About the author

Dumitru Alexandru Filimon

View all posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *